Ieri, în a doua zi de Crăciun, s-au împlinit cinci ani de la cele trei cutremure puternice, produse în Asia, de 6,1 grade pe scara Richter, al doilea de 5,2 grade şi al treilea de 7,3 grade, care au condus la moartea a peste 200.000 de persoane.
În dimineaţa de 26 decembrie 2004 coastele indoneziene au fost zguduite de un cutremur de peste 7 grade pe scare Richter. Atunci au pierit 230.000 de oameni. A urmat ceea ce a încă rămâne cea mai mare catastrofă naturală a acestui mileniu.
Indonezia şi alte 11 ţări din din Asia şi Africa Orientală au fost lovite de valuri uriaşse care au măturat coastele.
Cutremurul, care a avut epicentrul în mare, aproape de coasta nordică a insulei indoneziene Sumatra, a provocat o serie de valuri tsunami. Acesta a fost al cincilea cel mai puternic cutremur din istoria modernă (de când sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor).
Tsunami sau valul mareic reprezintă o undă energetică de tip mecanic ce se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupţii subacvatice sau a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara Richter).
Mobilizarea globală a fost impresionantă, multe naţiuni trimiţând ajutoare, echipaje care să ajute la căutări şi contribuind cu bani la refacerea localităţilor devastate de ceea ce unii au numit apocalipsa.
