De ce să ne oprim la 2010? De ce să nu mergem mai departe, în 2020, de exemplu? În 2050. În 2186? (În 2012, nu.)
Mi-am adus aminte de viitor citind o serie de articole despre următorii 10 ani, publicate acum, la graniţa cu 2010. Cel mai recent, un articol în The Independent, care priveşte direct în 2020: „The popular perception that life had calmed down after the excesses of the decades around the turn of the century was partly an illusion”. Julian Baggini, editor la The Philosophers’ Magazine, care a scris textul despre societatea din 2020, este optimist, însă, şi spune: “Time-travellers from 2009 would have found the constant flow of information overwhelming. But somehow, the people of the day learnt to adapt and manage all this”.
Tot în legătură cu noua manie umană, de a ne proiecta în orice tip de “va veni” (mâine, anul viitor, 20 de secole), numai de a scăpa din prezent, NY Times mai are un articol interesant, despre boala amânării, de care suferă omul modern: “Acknowledge what you are: a recovering procrastinator of pleasure”.
M-am gândit ca la început de un nou deceniu să vă propun şi câteva din scenariile românilor despre viitor.
Acum un an, rugam 50 de specialişti, din diferite domenii, să scrie pentru Cotidianul 5000 de semne despre cum va arăta lumea peste 10 ani. Reiau, aici, câteva idei din scenariile lor pentru viitor:
Imaginatia va fi noua moneda de schimb, Andrei Codrescu
Un paragraf care mă bântuie de când l-am citit prima dată: “Declar urmatorii zece ani drept Deceniul Fanteziei (DF). In DF, dolarul va deveni convertibil in Dolari Imaginari (DI). Este evident, de ceva vreme, ca imaginatia este adevarata moneda de schimb, intr-o lume care pierde, anual, 600 de Unitati de Imaginatie (UI) pe cap de persoana, din cauza Distractiilor-Mincatoare-de-Imaginatie-Consumatoare-de-Timp-Generate-de-Media (DMICTGM). Intr-o astf
