Un autobuz a lovit frontal Coaliţia. Impactul s-a dovedit a fi fatal pentru guvernul PD-L-PSD, care era deja rănit de coliziunile politice dintre cele două formaţiuni aflate în competiţie pentru alegerea noului şofer de la Palatul Cotroceni. Sursa: Agerpres

Cauza oficială a accidentului a constat în suspiciunile de fraudare a scrutinului. A fost accidentul care a produs cea mai mare criză politică a anului 2009. Când „interesul naţional” o cere formaţiunile politice sunt gata să se „sacrifice” şi să lase la o parte divergenţele pentru a-şi asuma greaua „răspundere” a guvernării.

Când intervin calcule de strategie electorală, „interesul naţional” o coteşte în alte direcţii, iar ruperea coaliţiilor devine inevitabilă. 2009 este anul care a dovedit, odată în plus, că durata unui mandat este mult prea lungă pentru un mariaj politic, singura soluţie fiind divorţul PD-L-PSD.

România, ţara divorţurilor politice

Aproape toate formulele de convieţuire politică au fost experimentate, iar guvernele de coaliţie au fost mereu măcinate de dispute între partidele de guvernământ, în timp ce, dimpotrivă, guverne care nu au avut o largă majoritate parlamentară cum ar fi Cabinetul Năstase şi, într-o măsură mult mai mare, Cabinetul Tăriceanu II şi-au dus mandatele la bun sfârşit. Aşa cum este configurată scena politică de astăzi, singura variantă de guvern care nu a fost pusă în practică, dar care a fost la un pas de a deveni realitate, în contextul alegerii preşedintelui, a fost formula PNL-PSD.

Coabitarea PD-L cu PSD vreme de nouă luni a născut o criză politică profundă, ce s-a suprapus peste cea economică şi a culminat cu crearea unui precedent: demiterea Guvernului de către Parlament, prin moţiune de cenzură. Pentru ca apoi, odată ce cartea câştigării alegerilor prezidenţiale a fost benefică PD-L, acelaşi Parlament, să