În urmă cu câteva decenii, regii şi reginele de pe Bătrânul Continent erau subiect de bârfă din cauza cruzimilor lor, a ciudăţeniilor, a amantelor şi a bogăţiilor. Totul era mai degrabă în imaginaţia poporului, europenii neavând la dispoziţie tabloidele de acum, care le pun pe tavă aventurile monarhilor.

În trecut, regii europeni atrăgeau atenţia prin faptele lor de cruzime, prin obiceiurile stranii, prin aventurile amoroase şi bogăţiile exorbitante. Pe atunci însă supuşii doar încercau să îşi imagineze felul în care trăiesc conducătorii lor mult iubiţi, ei neavând la dispoziţie zeci de tabloide şi reviste de scandal, care să încerce „să pună mâna“ cu orice preţ pe ştiri şi imagini cu familiile regale. Astăzi, diferiţii membri ai dinastiilor Windsor (Marea Britanie), Bourbon (Spania), Orange-Nassau (Olanda), Glücksburg (Danemarca) sunt nevoiţi să accepte că viaţa lor este de interes public şi să se poarte ca atare. Astfel aflăm că regina Elisabeta ascultă muzică la iPod şi se joacă ore întregi la consola Wii, dar şi că principele Albert de Monaco a fost şantajat de un fost spion, care îl ameninţă că va dezvălui secrete jenante despre aventurile sale amoroase.

„Dumnezeu să salveze reginele!“

Dinastiile regale ale vechii Europe, simboluri vii ale coexistenţei din trecut, prezent şi, poate, viitor, sunt prezentate, comparate şi analizate în volumul: „Dio salvi le regine!“ - „Dumnezeu să salveze reginele!“, al Enricăi Raddolo, jurnalistă la prestigiosul săptămânal Il Mondo. În cazul reginei Elisabeta II, care în 1952 a moştenit tronul de la tatăl său, George al VI-lea, autoarea volumului subliniază extraordinara capacitate de a „supravieţui“ „ciclonului“ Diana. După moartea „prinţesei inimilor“, în 1997, monarhia britanică părea condamnată la un rol un pic învechit şi depăşit de vremuri. În comparaţie cu vulcanica soţie a prinţului Char