Lumea se întreabă ce va face Traian Băsescu în al doilea mandat. O întrebare legitimă, pe care şi-o pun atât românii, cât şi partenerii lor externi.
O ipoteză susţine că Băsescu 2 va fi la fel ca Băsescu 1. Argumente: Preşedintele-jucător nu poate deveni Preşedinte-spectator, tot aşa cum tigrul nu se poate transforma în pisoi; beţia succesului obţinut împotriva tuturor i-a creat sentimentul că totul îi este permis şi totul îi este în putere; întrucât exercită ultimul mandat prezidenţial, nu mai are de ce să se teamă; a reuşit să transforme un mandat de înfrângeri tactice în avantaj strategic, constând în controlul total asupra Guvernului, majorităţii parlamentare, Parchetului, serviciilor secrete. Semne: constituirea noului Guvern Boc ca guvern de camarilă; reluarea hărţuirii adversarilor.
O altă ipoteză afirmă că Băsescu 2 va fi altul. Argumente: după ce glonţul înfrângerii i-a trecut pe la ureche şi după un succes fără glorie obţinut la limită, în ultimul minut, împotriva curentului şi prin accidentarea adversarului, a înţeles că mulţimea inamicilor este mare şi norocul nu trebuie forţat; fiind în exerciţiul ultimului mandat (întrucât este improbabil ca Traian Băsescu să determine modificarea Constituţiei spre a mai candida o dată, îndrăznind ceea ce Putin nu a îndrăznit şi făcând ceea ce doar Lukaşenko a făcut), va dori atât să lase o urmă pozitivă în istorie, cât şi să se protejeze împotriva revanşelor pregătite de mulţi pentru atunci când va fi devenit doar un fost preşedinte; schimbarea de paradigmă în relaţiile euroatlantice şi rămânerea fără susţinere externă îl vor determina atât la mai mare prudenţă în ţară, cât şi la a fi mai rezonabil în lume.
Semne: apelul la reconciliere care, chiar dacă rămâne încă un simplu exerciţiu retoric, arată cel puţin dorinţa de a-şi calma oponenţii; renunţarea la belicism şi trecerea la formul
