Generalul de infanterie în rezervă Ioan Dinu dă ca reţeta sigură a unei cariere frumoase cultul pentru muncă şi dorinţa de a fi cel mai bun.
Este un om impozant, mare la stat şi mare la sfat, care, dincolo de rigurozitatea profesiei care l-a îmbrăţişat toată viaţa, nu se sfieşte să arate mărinimia şi largheţea sufletului său. Ioan Dinu este general în rezervă şi are o fructuoasă carieră în învăţământul militar şi de masă. Mărturiseşte că doar prin muncă a ajuns să urce toate treptele ierarhice, prin muncă şi îndemnat de dorinţa de a fi cel mai bun. „Îmi pare bine că am urmat o carieră militară. Mi-am făcut datoria de suflet faţă de ţară, datorie pe care mi-au sădit-o dascălii mei. Am avut şi şansa ca de-a lungul carierei să lucrez lângă oameni care mi-au dat posibilitatea să explodez în profesie, să mă desfăşor. Iar ţelul meu a fost ca mereu să muncesc şi să ajung să fiu cel mai bun. Şi întotdeauna mi-am realizat obiectivele aşa cum mi-am propus“, declară Ioan Dinu.
În liceu, muncea în fermă
Comandant de subunitate, lector în catedra de ştiinţe sociale din Academia Forţelor Terestre din 1978 până astăzi, şeful secţiei Învăţământ şi şeful Cercului Militar timp de zece ani, director din 2002 în 2005 la Centrul Judeţean Cindrelul - Junii Sibiu şi preşedintele filialei Sibiu a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Ioan Dinu este omul faptei şi nu al vorbei, om devotat planurilor şi ţintelor fixate. „Cariera militară necesită o anumită rigoare şi planificare atentă a resurselor şi posibilităţilor. Am învăţat asta de mic“, spune omul. Se uită apoi în spate, la începuturi, la ceea ce l-a determinat să meargă pe acest drum. Ne lasă astfel să aflăm că lipsa unei situaţii financiare bune l-a îndemnat să intre în rândurile armatei. „Mie mi-a plăcut mereu să citesc, să aflu, să cercetez. Dar după doi ani de liceu civil, timp în