Din raţiuni eco şi de reducere a consumului de carburanţi, maşinile cu tehnologie hibridă şi cele electrice se înmulţesc. Şi nu sînt deloc ieftine

Ameninţarea încălzirii globale, înăsprirea constantă a normelor de poluare şi scăderea resurselor de petrol i-au determinat pe marii producători de automobile să caute alternative în ceea ce priveşte sistemele de propulsie. Aşa a apărut tehnologia hibridă (combină un motor cu ardere internă, benzină sau motorină, cu unul electric), cea electrică (doar motor electric cu mai multe tipuri de baterii) şi maşinile pe hidrogen, ale căror propulsoare ard "H2" în loc de benzină sau motorină.

Hibridele, la putere

Cel mai apreciat sistem alternativ de propulsie s-a dovedit a fi, de-a lungul timpului, cel hibrid. Primii paşi au fost făcuţi de Ferdinand Porsche în 1901, cînd a proiectat Mixte, o maşină "4x4" cu patru motoare electrice (la fiecare roată cîte unul), un propulsor pe benzină, cu rol de generator, şi un ansamblu de baterii.

Prima maşină hibridă de serie a apărut abia în 1997. Este vorba despre Toyota Prius. Apoi au apărut Honda Insight, Ford Escape Hybrid şi altele. Toyota are deja cele mai avansate tehnologii în materie de hibrid. Prius-ul, de pildă, este catalogat drept "full hybrid", putînd funcţiona şi numai în modul electric. Honda Insight nu-şi permite acest "lux", propulsorul pe benzină fiind activat la cea mai mică apăsare a acceleraţiei.

Cum funcţionează?

Maşinile hibride combină un motor convenţional, cu unul electric, "secretul" fiind o baterie specială. Ambele agregate au dublurol, de "tracţiune" şi de generator de curent. Cînd nu e folosit la mers, propulsorul clasic încarcă bateria sau stă cuminte, oprit. Iar cel electric e folosit şi el ca generator, în timpul decelerărilor sau al frînărilor. Practic, energia se recuperează la frînare şi se transf