Apartamentele scoase la licitaţie de executorii judecătoreşti nu sunt dorite de nimeni. Chiar dacă au preţuri mai mici cu peste 10% sub nivelul pieţei, imobilele rămân nelicitate şi nevândute.

Pe vreme de criză, bunurile imobiliare nu se vând nici în urma licitaţiilor publice făcute de executorii judecătoreşti. Aceştia trebuie să organizeze şi patru termene de licitare ca să vândă un apartament, în cazul în care creditorul insistă să-şi recupereze creanţele prin această modalitate şi mai cere încă un termen. Cele mai multe case, apartamente şi terenuri scoase la licitaţie rămân nevalorificate, în ciuda unor scăderi apreciabile de preţ.

Aşa s-a întâmplat cu un apartament cu trei camere decomandate, poziţionat în zonă centrală în Sibiu, al cărui preţ de licitare era de 80.000 de euro. De asemenea, o casă pe Calea Dumbrăvii, cu parter plus mansardă, licitată la 110.000 de euro, a rămas nevândută din lipsă de licitatori.

„La început, preţurile imobilelor sunt cum cu 10% sub preţul pieţei, ca să fie atractiv pentru cumpărători. Dar în aşa fel încât să nu dezavantajăm debitorii cu preţul stabilit. Aceste două imobile au fost scoase la licitaţie pe 12-13 ianuarie şi nu s-a înscris nimeni la licitaţie, de obicei nimeni nu vine să se intereseze. În acest caz, creditorii n-au mai cerut un nou termen“, a declarat Ciprian Nuţescu, unul din cei şase executori judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Chiar dacă preţurile sunt bune, executorii pun pe seama crizei lipsa de interes pentru investiţii în imobiliare. „La mine ultimul bun imobil s-a vândut la începutul lui 2009, era un apartament“, a mai spus Ciprian Nuţescu. Licitaţiile sunt anunţate, licitatori se înscriu puţini spre deloc şi nimic nu se vinde.

„Nu se vând deloc des. Chiar dacă se scade la preţ, licitatorii nu se aruncă. Până în 10% din imobilele pe care le scoatem la licitaţie aj