Fotbalistul român Adrian Mutu (Fiorentina), depistat pozitiv la un control antidoping cu un medicament de slăbit, interzis în sport pentru că atenuează efectele oboselii, s-a apărat astăzi de acuzaţii, spunând că nu crede că a greşit cu ceva şi că va demonstra că este nevinovat. Sursa: AP
Mutu nu este la prima abatere - pe vremea când evolua la formaţia engleză Chelsea a fost suspendat pentru consum de cocaină - şi riscă să îşi petreacă următorii ani în afara terenului de fotbal. Cazul fotbalistului român este însă doar cel mai recent exemplu de dopaj din lumea sportului, unde practicile de acest fel au reprezentat mereu o problemă delicată.
Termenul de dopaj provine, cel mai probabil, de la cuvântul olandez "dop" - numele unei băuturi alcoolice făcute din struguri şi folosită de războinicii zuluşi pentru a fi mai puternici în luptă. La începutul secolului XX, termenul a fost folosit în special pentru a defini cursele de cai trucate.
Dopajul nu este însă o practică recentă, cicliştii şi atleţii în probele de rezistenţă folosind multe substanţe stimulante pentru a fi mai competitivi. La Jocurile Olimpice din 1904, de la Saint Louis, Thomas Hicks a câştigat medalia de aur la maraton cu ajuorul unu ou crud şi a mai multor injecţii cu stricnină.
În 1928, Federaţia Internaţională de Atletism (IAAF) a devenit prima organizaţie sportivă internaţională care a interzis substanţele dopante, însă restricţiile erau ineficiente şi nu existau teste concludente. Moartea ciclistului danez Knud Enemark Jensen în timpul Jocurilor Olimpice de la Roma din 1960 a fost momentul decisiv în introducerea testelor. Autopsia lui Jensen a arătat că rutierul se dopase cu amfetamină. În 1966, UCI (ciclism) şi FIFA (fotbal) au introdus testele anti-doping la Campionatele Mondiale, iar un an mai târziu, Comitetul Olimpic Internaţional (CIO) a alcăt
