Psihologii clujeni au reușit ieri, prin inaugurarea Platformei Matrix, să se califice la turneul final al Campionatului Mondial din domeniu. Și sunt convins că la acest Campionat Mondial nu vor face un simplu act de prezență.

Inaugurarea Platformei Matrix de la Cluj, de cercetare psihologică în realitatea virtuală, mi-a făcut ieri ziua frumoasă. E unul dintre cele atât de puține exemple românești în care folosirea superlativelor are deplină acoperire. Pentru că este, într-adevăr, o realizare de excepție, care plasează cercetarea autohtonă în leadership-ul cercetării mondiale în domeniu. Și pentru că spulberă miturile impotenței cercetării românești, a lipsei resurselor umane și materiale și cel conform căruia un cercetător român poate face performanță și poate obține recunoaștere internațională doar în străinătate.

Pentru a înțelege însă cum a fost posibil acest lucru trebuie să fac o regresie în timp ( ) , în urmă cu mai bine de 17 ani. Stăteam atunci în căminul X din Hasdeu, un cămin cu uși strâmbe, care se închideau cu greu, cu parchetul mirosind a motorină și cu geamuri lipite cu leucoplast. Cam așa arătau și sălile de curs, foste mansarde și cantine transformate peste noapte. Daniel David, coordonatorul de astăzi al proiectului Matrix, stătea în același cămin, în camera alăturată. Sălile de la ”psihologie”, unde era el student, arătau la fel cu sălile facultății mele, de ”drept”. De cunoscut ne-am cunoscut destul de repede, pentru că stăteam în cameră cu un coleg de an de-al lui Dan, Ghiță Avram. El mi l-a prezentat pe Dan, un tip înalt și uscățiv, care, în pauzele dintre cursuri, seminarii și bibliotecă mergea la o sală de arte marțiale. A încercat să mă convingă și pe mine să merg la sală, dar am refuzat invitația.

În schimb ne-a împrietenit… vinul de Blaj (tatăl lui Ghiță lucra la cramele de pe Târnave, astfel încât aprovizionarea er