Marca absolută a Austriei, la fel de fastuos ca în vremurile imperiale, costisitor atât pentru organizatori, cât şi pentru participanţi, păstrător al unei etichete extrem de rigide, prilej pentru nostalgici de a se juca de-a prinţii şi prinţesele, dar şi de afaceri pe picior mare sau aranjamente politice, în penumbra lojelor impunătoare. Acesta este balul anual al Operei din Viena. Sursa: Reuters În 2010, balul Operei vieneze a stat sub semnul ultimului an de mandat managerial al lui Ioan Holender. „După zece ani de conferinţe de presă capricioase, atacuri la adresa moderatorilor şi deschideri de baluri cu totul surprinzătoare, Ion Holender îşi ia adio de la Opera de Stat din Viena printr-o surpriză fulminantă: la inaugurarea balului, directorul Operei cântă!“, a speculat presa austriacă, săptămâni la rând.
„Nu ne-am întâlnit pentru a discuta zvonuri“, a replicat Holender la conferinţa de presă. „Da, chiar va cânta“, ne-a confirmat în preziua balului, Simina Ivan care a evoluat şi ea în deschidere, alături de Gergely Németi, Teodora Gheorghiu, Anita Hartig, Dan Paul Dumitrescu, Ildiko Raimondi şi Marian Talaba, cu toţii solişti de origine română de la Opera de Stat din Viena.
O premieră absolută
În cafeneaua artiştilor unde stăm de vorbă, de abia ne auzim de zumzetul muncitorilor care iau masa, o mică parte din cei 650 care lucrează de câteva zile la transformarea sălii Operei într-un imens ring de dans.
„Este o premieră absolută, ediţia din acest an a balului“, spune Simina Ivan, „nu doar momentul solistic al directorului, dar şi faptul că pentru prima oară, însuşi ansamblul Operei de Stat din Viena deschide evenimentul. Până acum, pentru acest moment de deschidere au fost invitate mari staruri internaţionale. Anul acesta, momentul ‚artistic’ (!) al balului îi revine trupei, celor care sunt zi de zi aici, la
