"Pana la urma, va trebui sa emigram. Aici nu se mai poate sta, mai ales ca avem un copil. O sa plecam cu sotul ori in Elvetia, ori in Germania. Am 18 luni de cand nu lucrez", marturiseste in El Mundo, Teresa Barbero, una din cei peste 4,4 milioane de someri spanioli care isi cauta zilnic de lucru.
Teresa are 32 de ani, a lucrat ca operator telefonic pana cand i s-a nascut copilul. Cand a devenit mama, a facut un gest care avea sa o coste foarte scump. Si-a lasat serviciul pentru a se dedica cresterii copilului. Nu stia ca va regreta enorm decizia ei. "Pe atunci era bine, nu se vorbea de criza. La numai cateva luni insa, a venit dezastrul. Sotul meu, care lucra la o companie specializata in montarea de aparate de aer conditionat, a ramas somer si el. Am vrut sa ma reangajez, dar era prea tarziu", spune Teresa.
"Caut innebunita ceva, orice si nu gasesc. Lucrurile merg cu adevarat rau. Avem si rate la casa si suntem stramtorati rau de tot", povesteste madrilena, care recunostea ca sunt zile in care nu mananca nimic.
Teresa crede ca aceasta criza ii va imbogati pe cei deja bogati si ii va saraci pe amarati. "Recesiunea asta e alibiul perfect pentru ca sefii sa te dea afara sau sa iti taie salariul. Este deprimant pentru ca nu ai nicio perspectiva", mai spune femeia.
"Te trezesti uitandu-te la acelasi perete si intrebandu-te daca iti vei gasi ceva in ziua aceea. E groaznic sa stai acasa si sa nu prinzi niciun loc de munca. Te deprima. In plus, ai sentimentul ca nimeni nu te asculta, ca nimeni nu te baga in seama. Si asta acum, la 32 de ani. La 40 de ani sau la 50 evident ca nu ma va baga nimeni in seama. Nu vreau sa castig la Loterie, nu vreau concedii in Maldive. Vreau doar un loc de munca din care sa pot sa imi cumpar mancare", mai spune ea printre lacrimi.
Economia spaniola a inregistrat in ultimul trimestru al an
