Ca jurnalist, Andrei Gheorghe îmi e mai degrabă simpatic decât antipatic. Deranjează, le spune direct și scoate din încremenire comoditățile de tot felul. Și după ce te enervează și te irită, îți faci o cafea și te întrebi: ”Dar dacă omul ăsta are dreptate?”. Și chiar și atunci când nu ești de acord cu el, trebuie să recunoști că ți-a pus neuronii în mișcare. Ceea ce nu e puțin lucru.

Mai ieri a comis-o din nou. Dumnezeu știe la ce discurs al lui Vlădescu s-o fi gândit când a irosit fracțiunea de secundă necesară să evite lovirea mașinii care a frânat în fața lui. Ăsta nu e un capăt de țară. Nu știu foarte mulți șoferi care să fi condus prin București sau alte orașe mari fără să-și zgârâie sau să-și tamponeze măcar o dată mașina.

O femeie din mașina lovită de Gheorghe a primit însă îngrijiri medicale. Cât a fost de grav șocul, asta doar medicii o pot constata. Cum era normal, polițistul l-a pus să sufle în etilotest (mai moderna ”fiolă”) și apoi l-a invitat la recoltarea de probe biologice, mai exact de sânge. Atunci a început show-ul, care a continuat și a doua zi.

”Consider un exces impardonabil faptul că putem permite unui stat să decidă asupra corpurilor noastre. Am fost de acord cu orice probă biologică în afară de cea de sânge. Unde o să ajungem data viitoare? La prelevare de organe?”, a fost reacția lui Gheorghe.

Nu știu dacă urina și/sau saliva pot să ofere indicii despre consumul unor substanțe interzise, altele decât alcoolul. Dacă răspunsul este afirmativ, atunci Andrei Gheorghe ar avea dreptate. Când o lege este proastă, protestul individual este una dintre căile prin care se poate atrage atenția asupra limitelor acelei legi. Și, la o adică, ar putea genera o schimbare. Chiar așa, dacă există alte posibilități de testare, de ce trebuie să umble statul cu seringa prin venele tale? E o problemă care ține atât de respectul față de o