"O binemeritata multumire"

(Scrisoarea: "Numai speranta de a-si vedea editata cartea il mai tine in viata", F. AS nr. 862)

Stimata doamna Sanziana Pop,

Nici macar speranta de a-si vedea publicat romanul nu l-a mai tinut in viata pe sotul meu, Valentin Prelipceanu. Incetase de mult lupta cu boala; depresia puternica si suferinta continua i-au luat si ultima speranta de viata. Nici un tratament nu a avut efectul scontat. Pentru el nu mai conta nimic, decat acel sfarsit pe care-l astepta ca pe o izbavire. S-a stins cu zambetul pe buze, in Saptamana Mare, nestiind ca acel ultim mesaj adresat Fundatiei "Formula AS" ii va aduce, in sfarsit, o binemeritata multumire, un ajutor nesperat.

Va adresez abia acum aceasta scrisoare de multumire, deoarece pe 24 noiembrie a avut loc la libraria "St. O. Iosif" lansarea romanului "Scorpionul" - cantecul de lebada al sotului meu. I s-a adus, astfel, un ultim omagiu, prin prezenta unor prieteni devotati, a unor colegi de facultate, dar si a unor persoane straine, interesate de roman. Au fost momente emotionante, care mi-au bucurat sufletul. Era o reusita in care nu mai speram. Fara ajutorul primit de la Fundatia "Formula AS", acest lucru n-ar mai fi fost posibil. A fost un efort financiar pe care nu-l regret, pe care l-am facut cu toata inima, si sunt convinsa ca sotul meu este in sfarsit multumit, si el, acolo unde este acum. Nici un sacrificiu nu este prea mare, nu este zadarnic acolo unde exista iubire. Sotul meu a fost un om care a meritat mai mult decat i-am putut da. Ii sunt recunoscatoare ca mi-a lasat aceasta mostenire de nesters. Recitindu-i romanele, ele vor deveni un balsam pentru sufletul meu.

Multumesc, de asemeni, din tot sufletul, celor ce mi-au telefonat, adresandu-mi cuvinte de imbarbatare, retete, rugaciuni. Si, nu in ultimul rand, sunt recunoscatoare doamnelor Georgeta Dumitrache