Stimata si cinstita redactie, dragi cititori ai "Formulei AS"
(careia ii doresc din suflet nemurirea si puterea de a fi mereu aproape de noi, cei care traim si ne cladim idealurile vietii noastre si ale copiilor nostri pe nisipuri miscatoare, nesiguranta, incertitudine si minciuna), nici nu stiu carei rubrici i s-ar potrivi mai bine scrisoarea mea, tind totusi sa cred ca uneia de suflet.
Ma numesc Oana Ionescu, sunt educatoare, cu 14 ani vechime in meseria de dascal, cea care ar trebui sa fie cea mai nobila si respectata meserie de pe pamant. O meserie formatoare de viitor pentru tara. Dar mai putem fi numiti asa, intr-o societate privata de adevaratele sale valori, intr-o societate etern umilita si sacrificata de interesele meschine ale celor care o conduc? Facem parte dintr-o lume care asista neputincioasa la disparitia traditiilor, a valorilor care inca exista, dar care ne sunt ascunse de forta cu care mass-media si presa de scandal le inlocuieste, sistematic, cu incultura, lipsa de bun simt, de forta cu care se promoveaza promiscuitatea, grotescul, si se ridica la rang de virtute prostia si incultura. Avem decadenta pe toate planurile, dar ni se cere sa facem educatie la nivel inalt! Cum? Unde? De catre cine? La noi incompetenta porneste de sus si tot de sus ne este impusa: cu cat esti mai incompetent, cu atat mai bine - putere sa ai, dosuri sa pupi! Scoala? Educatia? Binele? Adevarul? Dreptatea? - ce-a mai ramas din ele, mai apar la suprafata ca in basme, in greaua si incercata batalie cu Raul.
Citesc cu aviditate aceasta revista si ma bucur cand vad ca altii, inaintea mea, au tras semnale de alarma. Cred ca ar fi timpul sa ne unim, sa nu mai existe atatea strigate disperate de ajutor, ale unor oameni care muncesc si care n-au nici o vina ca au fost si sunt trasi pe sfoara, sa nu mai existe atatea cazuri medicale nerezolvate, din cauza lips
