Şase familii trăiesc în condiţii improprii, în cartierul Craioviţa Nouă, dincolo de calea ferată.

Alina Ciucă are 20 de ani. Îl creşte pe Ionuţ, băieţelul ei de un an şi jumătate, într-o casă veche şi sărăcăcioasă, ajutată de mamă, de socrii, care stau într-una din cele două camere ale bojdeucii, şi cu bruma de bani trimisă de bărbatul ei, plecat la muncă în Italia. „Ne-ar fi mai uşor dacă am avea curent electric, cred că ne-am putea descurca cumva“, mărturiseşte tânăra, învăţată cu necazurile de pe când era un copil. E fericită că are căldură în casă pentru cel mic. Căldură da, pentru că se încălzesc cu lemne, dar multe altele, nu. Imediat ce face rost de bani cumpără lemne şi benzină pentru generatorul de curent, ca să nu-l ţină pe Ionuţ în beznă seara. Telezivorul îl porneşte câteva ore pe săptămână, pentru desene animate sau câte un film.

S-a vrut bogat, a ajuns sărac

În Triaj stau de ani buni. Nicolae, socrul Alinei, muncitor necalificat la Regia de Apă, şi-a pierdut apartamentul din Corniţoiu la Caritas. „Regret că am rămas fără apartament, dar aşa am gândit atunci. Toată lumea băga bani la Caritas. Am crezut că o să câştig. Mi-a rămas doar adresa blocului pe cartea provizorie de identitate, că aici n-avem adresă“, spune Nicolae Teodorescu. Resemnat, s-a adăpostit în Triaj, ştiind ca de aici nu îl dă nimeni afară. Îşi luase cal şi căruţă, dar le-a vândutde nevoie. Acum creşte câţiva porumbei. La câteva case mai încolo, altă familie, aproape aceeaşi poveste. Patru persoane, printre care şi o feţiţă de nici doi anişori, locuiesc într-o căsuţă de 4/3,5 mp. Acolo dorm, acolo mănâncă. Florentina şi Daniel Mengheş nu au avut niciodată o proprietate. „Ne limităm cu banii şi supravieţuim, dar e aşa de greu fără lumină, mai ales pentru copii. Nu tu desene pentru cea mică, decât rar. Când şi când mai dă fiul meu drumul la calculator, dar consumă multă b