Mai țineți minte finalul filmului ”Mâța neagră, mâța albă”, a lui Kusturica, din 1998? Când lui Zlatko i se face milă de dușmanul lui, Dadan? Și când, cu un furtun, ținându-se de nas, începe să-l spele (scuzați cuvântul, da ăsta e filmul) de căcat? Iar de pe margine, bătrânii clanurilor de țigani comentează: ”Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship”.

Pentru cei care nu au văzut filmul, dar și pentru cei care vor să-și reamintească secvența:

Ei bine, pe VoxPublica scriu de aproape o lună. Urmăream și înainte ce comentarii apăreau, dar n-am fost atent la nick-name-uri. De când sunt implicat direct le-am citit însă mai cu atenție. Și, în ciuda tonului uneori agresiv, dus dincolo de limitele colocvialității, nu pot spune că n-au fost momente în care nu m-am distrat. Războiul dintre ”nepotu lui tamara” cu ”erickson”, ”nae”, ”liviu” și… clona ”nepotu lui tamara” ajunge uneori la perle memorabile, demne să apară în scenariul unui film. Să-l citez pe ”nepotu lui tamara” (nu mi-am dat seama dacă e vorba de original sau de clonă), după ce i s-a ”sugerat” să povestească cum e la Socola (pentru neinițiați – un mioritic stabiliment de nebuni): ”am sa va povestesc de la socola misto viata bazin de inot trambulina 10 m cand eram cuminti ne bagau si apa in bazin”.

Nu mai puțin savuroase sunt ”amabilitățile” schimbate de ”Arcadied” și ”iezii cucuieti”, ”val_one”, ”val_tue”, ”val_tree”. Iar exemplele care mă trimit cu gândul la celebrul final din ”Mâța neagră, mâța albă” din secțiunea ”comentarii” de pe VoxPublica ar putea continua.

Dar ”războaiele” din spatele pseudonimelor nu sunt singurul lucru de menționat de la secțiunea ”comentarii”. Ieri, de exemplu, la articolul ”Salvati-o pe Eba de Basescu”, am primit două link-uri foarte interesante. Unul prezintă prezintă protestele de săptămâna trecută a palestinienilor, vopsiți în d