Are 27 de ani, face poze, se uită la filme, programează computere, e căsătorit, trăieşte ca un om obişnuit. Totuşi, pentru 99% dintre angajatori Radu Vasile este mai degrabă un „orb de profesie”, decât un informatician care se întâmplă să nu vadă.

Lupta lui e să-i convingă pe oameni că vederea e un simţ opţional atunci când ştii să le foloseşti pe celelalte. Radu Vasile s-a născut cu o deficienţă de vedere, iar în timpul studenţiei, în 2006, boala i s-a agravat şi l-a lăsat total pe întuneric.

Totuşi, a absolvit Facultatea de Matematică-Informatică din Constanţa şi a completat-o cu un master la Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE Bucureşti.

Anul ăsta face 27 de ani şi mai multe luni de când îşi caută de lucru. Deşi are CV-ul plin de diplome, premii şi dovezi de competenţă, Radu e un programator de computere şomer. Nu e de vină criza, cum s-ar putea crede, ci handicapul lui care, în ochii angajatorilor, echivalează cu o pacoste pe care nimeni nu vrea să şi-o asume.

Eu l-am cunoscut în 2007 când abia începea lupta cu lumea care-l discrimina pe motiv de orbire. Era “pe val” cum spune el, proaspăt angajat la o firmă de IT care-l adusese din Constanţa la Bucureşti, îi dăduse masă, casă şi salariu bun pentru că era performant. Preocupat să se promoveze pe sine cu orice preţ, Radu nu era deloc modest şi avea senzaţia că toată lumea conspiră împotrivă-i pentru că e orb.

Peste mai bine de doi ani mi-a cerut ajutorul într-un caz clar de discriminare. O bancă îi refuza dreptul de a deţine un card, pe motiv că e orb. EVZ a scris atunci despre cazul lui, anchetat şi în ziua de azi, fără progrese evidente, de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Acum Radu nu mai e pe val, firma la care a lucrat s-a închis şi între timp lumea tot nu e dispusă să vadă dincolo de handicapul lui. Radu e azi ati