Cum a început lupta Asociaţiei 21 Decembrie 1989 pentru aflarea adevărului legat de revoluţie?
În 1990 s-a depus o cerere la Parchet pentru ziua de 21 decembrie. S-a deschis un dosar, dar, din păcate, nu s-a obţinut prea mult în perioada respectivă. Undeva, prin 2004-2005, a fost condamnat un miliţian care fusese în Piaţa Universităţii în noaptea de 21 decembrie. Când lumea se aştepta mai mult, după venirea Convenţiei la putere, nu s-a făcut absolut nimic. Asociaţia 21 Decembrie a intrat în degringoladă, au apărut fracţiuni, au fost lupte interne până prin 2002, când am intrat în sediu în calitate de preşedinte. În 2003 am aflat că sediul e pierdut. A fost un an în care am avut procese de nu mai ştiam, de luni până vineri eram în tribunal. Abia spre începutul lui 2004 am început să echilibrez un pic lucrurile, măcar în interiorul asociaţiei. După asta, în martie 2004, am ieşit în stradă. Ştiam că termenul de prescripţie s-a redus de la 20 la 15 ani pentru omor şi omor deosebit de grav - erau două capete de acuzare şi păreau a fi cele mai plauzibile la momentul respectiv.
Din 90 până în 2004 aţi avut vreun semn că s-a lucrat ceva la dosarele revoluţiei?
În 1994-95 toate dosarele revoluţiei au fost închise cu neînceperea urmăririi penale, fără a fi niciodată înştiinţate părţile vătămate despre această chestiune. Părţile vătămate au avut dosare, adică, dacă a fost ucis un om sau a fost rănit, lui i s-a făcut dosar, dar niciodată nu s-a făcut dosar pentru presupuşi vinovaţi, nici măcar să se spună că în zona cutare a tras unitatea Y, comandată de ofiţerul X. Cercetările în dosare s-au derulat din ianuarie până în 13-15 iunie 1990. După ce a venit Convenţia la putere, am zis că ei trebuie să facă ceva. Dar n-au făcut absolut nimic. Pentru mine asta e surpriza cea mai urâtă.
S-au apucat să cerceteze Timişoara, Sibiul, Clujul, foarte bine, da
