Scrisori de la cititori
Am cumparat ziarul mereu, chiar de la aparitie, incat din intreaga colectie (de la alb-negru, la "culorile bucuriei") s-ar putea, din intamplare, sa-mi lipseasca doar cateva exemplare. Oricum, pentru mine, daca e vineri, e... "Formula AS". Multe, foarte multe articole au fost o incantare pentru mine si mi-au trezit simtaminte profunde si adevarate... Asta inseamna, si nu mi-e rusine sa spun, ca la "cuvantul scris" am raspuns, de multe ori, cu lacrimi! De ce? Pentru ca, si eu, ca si voi, iubesc pamantul asta, cu pietrele si ierburile lui, cu toate vietatile necuvantatoare, cu oamenii lui. Si mai iubesc ceva, cu o iubire de copil cuminte, recunoscator ca i s-a dat viata cuvintelor: iubesc graiul nostru cantator, din care, cred eu, s-a nascut poezia.
Cateodata, as vrea sa cred ca "Formula AS" a fost facuta anume pentru unii cititori, asemenea mie. M-au impresionat nenumaratele lucruri, aparent marunte, dar cu adevarat marete, pe care le "scoateti" la lumina si ni le daruiti atat de frumos: nume de oameni uimitori, adesea anonimi, pe care-i cunoastem doar prin scrisul vostru; locuri incredibile, pe care le "vedem" cu ochii vostri; trecutul, pe care nu l-am trait, dar pe care-l percepem ca pe o legenda vrajita.
Uneori, sunteti singurii care ne tineti o lectie de omenie, de "romanism", o lectie pe care ar trebui s-o repetam iarasi, si iarasi, ca sa putem ramane in "palmele Lui Dumnezeu", pe acest pamant mirabil, in forma de inima. Voi ne aduceti tara, cu frumuseti nestiute (ascunse, nebagate in seama, de foarte multi), ne spuneti de ce trebuie sa le iubim, ne invatati cum sa le iubim. Ne aduceti aminte ca, printre noi, sunt semeni al caror cuget e undeva sus, deasupra maruntelor rosturi si zbateri zilnice, semeni ce-si traiesc destinul cumva mai aproape de "Casa Lui Dumnezeu", decat a oamenilor, si carora ai vrea sa le spui ca
