Mamei mirelui i se spune soacra mare, iar mamei miresei, soacra mica.

Diferenta nu o face nici gabaritul, nici varsta, nici averea. Pe seama soacrelor au circulat si circula multe povestiri umoristice, incepand cu "Soacra cu trei nurori" a lui Ion Creanga, cu glume, unele chiar rautacioase. Toate au insa un sfarsit, atunci cand in noua si tanara familie apare un bebelus. La fericirea cea mare, cuvintele si glumele cu soacrele se uita, fiind inlocuite cu "mama mare", "bunica", "buni" etc. La un astfel de eveniment, bunicile vin cu sfaturile lor intelepte, competente, generoase, cu dragostea si iubirea lor sincera. Si in lumea necuvantatoarelor sunt bunici. Simtamintele de atasament, dragoste, grija pentru familia lui se manifesta si la caine, de pilda, primul animal care a trait in preajma omului, dovedindu-si in toate imprejurarile credinta, pana la jertfa de sine. Asa au fost si cele doua catele Saint Bernard, mama Cleo si fiica ei, Acsa, care mi-au fost alaturi de peste 15 ani, dovedindu-mi permanent gradul lor ridicat de inteligenta si atasament. La varsta de 2 ani si jumatate, Acsei, dupa 63 de zile de gestatie, i-a venit sorocul sa nasca. Fiind pregatit pentru acest eveniment (aveam experienta asistarii la nasterea ei), m-am inarmat cu rabdare, supraveghind-o si mangaind-o pe viitoarea mama. La apropierea momentului nasterii, am indepartat-o pe mama-Cleo din camera, pentru a nu ne incomoda, si ea s-a postat afara, la usa. Primul venit, cu o greutate de circa 800 grame, a solicitat eforturi mari, care au extenuat-o pe Acsa. Dupa ce a reusit sa-i faca puiului toaleta si-n timp ce eu il uscam cu foenul, mama Cleo a fortat usa si, ca o vijelie, s-a repezit spre catel, dandu-mi impresia ca-l va sfasia. S-a asezat insa langa el si, cu o duiosie nemarginita, a inceput sa-l linga si sa-l curete. Cu aceeasi blandete s-a apropiat de fiica sa, Acsa, lingandu-i