“Pentru Victor Ponta, pentru că am reuşit să îl schimbăm (n.r. pe Geoană) şi vreau o dedicaţie pentru voi toţi, Comandante Che Guevara, din suflet pentru voi constănţenii”. Aceasta a fost dedicația pe care Radu Mazăre i-a făcut-o lui Victor Ponta, într-un club constănțean, la puțin timp după anunțarea rezultatelor de la Congresul PSD.
Nu e o noutate, chiar Victor Ponta, în perioada în care conducea doar Tineretul Social Democrat avea obiceiul să poartea tricouri cu celebra figură a revoluționarului argentinian. Întâmplarea face ca în această săptămână să fi terminat de citit ”Jurnalul revoluției cubaneze”, scris chiar de Che, și publicat în această lună în română la editura Polirom.
Am încercat să găsesc în carte motivațiile, crezurile ori ideile care l-au făcut atât de celebru pe cunoscutul comunist argentinian. Am descoperit însă gândurile unei persoane cinice, fără întrebări personale și remușcări legate de ceea ce face. De la debarcarea de pe Granma și înfrângerea de la Alegria de Pio (care a fost pe punctul de a-l costa viața și de a stopa din fașă revolta lui Castro), până la luptele din Sierra Maestra și asaltul victtorios asupra orașului Santa Clara totul decurge liniar: înfruntări răzlețe, atacuri și replieri, dezertări și trădări, strategii de luptă.
În spatele relatărilor fruste nu se mai regăsește nimic din spiritul boem al adolescentului care traversa America de Sud pe motocicletă, din ”Diarios de motocicleta”. Lumea lui Che e împărțită în două, în cei care ”sunt cu noi” și cei care ”sunt împotriva noastră”, în cei ”fideli cauzei” și cei ”care trădează, mint, se opun progresului ori unei lumi mai bune”. Toate aceste locuri comune nu au nicio acoperire, decât cea strict declarativă, fiind necesare doar pentru a oferi justificări luptei de clasă.
Sincer, nu mă așteptam să am mari revelații, a trecut ceva vreme de când fac di
