"Rabdam crunt de foame, de frig"
Stimata doamna directoare Sanziana Pop,
Ma numesc Dulgheru Dorina si am vazut in revista "Formula AS", la rubrica "Cazuri de extrema urgenta", scrisori publicate in care multi oameni amarati va cer sprijinul, si asa m-am decis si eu sa va scriu situatia in care ma aflu.
Am avut doua casnicii. Din prima casatorie (sotul mi-a murit) am un baiat in varsta de 17 ani. Are o boala psihica: oligofrenie gr. I. La 7 ani, mi s-a intamplat o nenorocire cu copilasul meu. Casa imi era aproape de calea ferata. Pe cand adunam iarba pentru pasari, el s-a urcat intr-un tren de marfa stationat. Pana sa ajung sa urc dupa el, trenul a plecat, iar copilul meu a sarit jos si o mana i-a ramas pe calea ferata... Deci, are si un handicap fizic pe langa cel psihic. Nu a fost primit la nici o scoala si nici n-am vrut sa-l duc la o scoala speciala departe de mine. Nu are nici un sprijin financiar, pensie sau alocatie. Dupa ce mi-a murit primul sot, m-am recasatorit cu un om muncitor, bun, cinstit, cu care am dat nastere unui baietel, acum in clasa a III-a. Dar ghinionul nu ne-a ocolit nici de data aceasta. De mai bine de un an de zile, sotului meu i-au aparut simptomele unei boli cumplite, dar pe care a dus-o pe picioare. Nu mai putea munci. Eu lucram la un atelier de croitorie, cu patroni italieni. Era singurul venit material cu care imi intretineam familia. Dar din aprilie, s-a inchis. Nu ni s-au mai dat salariile si nici n-am primit cartile de munca. Se judeca sindicatul cu patronatul, un proces lung, spre disperarea noastra, care nu mai avem din ce trai.
N-am avut bani sa-l duc pe sotul meu pe la un spital de specialitate. Am ajuns foarte tarziu la Spitalul Judetean Alexandria, unde i s-a pus diagnosticul de tumora maligna faringiana dreapta. Pana sa-i vina rezultatul la biopsie, a decedat.
Am ramas acum in plina iarna fara fo
