Siberia se află în Europa. Ioan Chirilă a scris “Un veac de singurătate”. Din URSS făceau parte următoarele state: Polonia, Cehia, Iugoslavia…

Acestea sunt doar câteva dintre perlele de care m-am “bucurat”, vara trecută, la examenul de final de an al studenţilor din anul I de la “jurnalistică”. Asta după ce, pe parcursul unui curs de un semestru, m-am convins că din aproape o sută de studenţi erau doi care aveau o vagă idee despre ce s-a întâmplat în 1989 şi 1990 în România. Şi niciunul care să ştie ceva despre evenimentele din 1968 din Cehoslovacia ori din Franţa.

Nu cred că la alte facultăţi situaţia este mai roz. Că nivelul educaţiei, al culturii generale cu care studenţii vin din liceu, este mai ridicat. Şi nici nu cred că acest nivel se îmbunătăţeşte foarte mult pe parcursul facultăţii. Mi-am propus ca la începutul fiecărui curs să discut, nu mai mult de 5 minute, cu studenţii despre cărţile pe care le citesc. Am renunţat. Motivul e evident: pentru că nu aveam despre ce discuta. Studenţii de azi “nu au timp pentru citit”.

Ce e dureros în toată această poveste? Tocmai am citit ”Manifestul cărții” publicat de Vasile Ernu pe VoxPublica.

”Datele minime de care dispunem ne arată că numărul cititorilor scade, bibliotecile dispar, librariile de stat au devenit mai întîi papetării sau ABC-uri, după care, sedii de bancă. Librării private s-au deschis doar pe Magheru şi în centrul cîtorva oraşe mari. Pentru achiziţia de carte pentru biblioteci nu sînt fonduri, iar profesorilor le-a fost tăiat fondul pentru achiziţa de carte.

Aşa că, draga mea nouă Patrie, intrată în NATO şi UE, ai luat-o într-o direcţie greşită. Secolul XXI e în direcţia opusă. Noii politruci, chiar dacă nu le pasă de această problemă, ar trebui să pornească de la abordarea pragmatică: pentru a avea un stat prosper sau măcar pentru a a-şi spori propriile averi, au nevoie de o