Este vineri dimineaţa, ora 08.50. Tocmai mi-am lăsat fetiţa la grădiniţă, undeva în sectorul 3 şi acum mă grăbesc spre serviciu.
Vreau să ajung mai devreme decât de obicei, pentru că vinerea este ziua de predare a suplimentului. Texte de finisat, pagini de corectat, poze de căutat, în fine, o întreagă bucătărie. Reuşesc să ajung în vreo 20 de minute în zona Barbu Văcărescu. Nu e rău deloc! Parcă Diavolul mi-a citit gândurile, pentru că traficul se aglomerează brusc cu vreo 300 de metri înainte de hotel Caro.
Degeaba mă zgâiesc prin parbriz, nu reuşesc să văd nimic, am în faţă un camion. Coloana de maşini se târâie cu viteza melcului. Este 9.30 şi ajung la cauza aglomeraţiei. Se lucrează pe podul peste Lacul Tei, pe ambele sensuri. Se circulă pe o bandă pe sens. Îmi amintesc că au mai reparat exact aceeaşi porţiune acum doar câteva luni. De ce oare au decopertat din nou?
Probabil din cauza zăpezii, care a lăsat gropi peste tot în asfaltul de o calitate îndoielnică. Când reuşesc şi eu să depăşesc zona, ceasul de la bordul maşinii arată 09.45. Încă mai am timp să ajung mai devreme. Intru pe bulevardul Dimitrie Pompeiu. Blocaj total! Se circulă bară la bară. Şi asta pentru că multă lume vine la muncă la această oră. Îmi amintesc de un articol scris de două colege în suplimentul nostru prin octombrie.
Atunci, stocul de birouri din zonă era de aproape 76.000 de metri pătraţi. Asta înseamnă că în fiecare dimineaţă vin la muncă câteva mii de oameni, cu metroul sau maşina. „Bulevardul" nu are decât o bandă pe sens. Pe el circulă şi camioane, şi autobuze, şi microbuze, şi tramvaie. Când iese puhoiul de oameni de la metrou, e jale! Toţi traversează pe la cele trei-patru treceri de pietoni.
Şoferii le acordă cuminţi prioritate. Când crezi că poţi, în sfârşit, continua drumul, te opreşti la următoarea trecere de pietoni, unde alte câteva zeci de perso
