Am urmarit atent presa de la Chisinau si demersurile autoritatilor moldovene din ultimele zile privind eliberarea permiselor de mic trafic la frontiera. Fara a nega birocratia de care ne impiedicam si noi in Romania mereu, nu pot sa nu ma gandesc la niste reactii disproportionate peste Prut. Justificate, din moment ce asteptarile tuturor sunt foarte mari: dupa caderea regimului comunist de la Chisinau, populatia spera intr-o relatie foarte stransa cu Romania, materializata in ajutorul fratesc pe care sa il acordam si in tot felul de avantaje, in timp ce autoritatile de la Chisinau vor o materializare rapida a tuturor proiectelor convenite cu partea romana. Liderii de opinie de la Chisinau, pe de alta parte, editorialistii, asteapta ca Romania sa fie un avocat mult mai energic si mai convingator in UE in favoarea Chisinaului. Toate acestea insa duc la o mare sensibilitate la Chisinau atat la nivelul cetatenilor, cat si al clasei politice si implicit, atunci cand apar nemultumiri, o culpabilizare a Bucurestiului care mie mi se pare nemeritata.

Sa iau lucrurile pe rand.

Marturisesc ca urmaresc cu atentie tot ce se intampla la Chisinau si ca urmaresc - prin presa - tot ce fac autoritatile de acolo. Alianta pentru Intergrare Europeana pare, insa, in ciuda declaratiilor liderilor partidelor componente, sa semene cu Conventia Democrata de la noi. Este o impresie confirmata de prieteni care lucreaza acum la Chisinau si sunt mult mai in masura sa ia pulsul de la fata locului. Nu as vrea insa sa vad ca va avea aceeasi soarta, pentru ca toti au foarte mari asteptari: cetatenii moldoveni, care vor o viata mai buna si o europenizare vazuta ca posibila doar cu acesti oameni la conducere, europenii - care au gasit un interlocutor care sa vorbeasca aceasi limba la Chisinau, si nu ma refer la romana sau moldoveneasca, ci la "limba europeana", si romanii - care i