Exista o obsesie, proprie, se pare, tuturor sefilor de conjunctura, de care acestia nu pot scapa nicicum: noi am numit-o sindromul Dolores Ibarruri. Pentru cei mai tineri, Dolores Ibarruri, supranumita "La Pasionaria", a fost cel mai celebru membru al Partidului Comunist Spaniol, care a tinut cu fermitate în gingii fraiele acestuia pana la varsta de 94 de ani, cand Dumnezeu a binevoit s-o ierte si s-o cheme la El. Este boala celor care se cred buricul pamantului si care nu vor sa stie de adevarul acela, enuntat atat de plastic de Napoleon, cum ca "cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit".

In PSD, boala aceasta o au mai toti, în frunte cu Ion Iliescu, debarcat fara menajamente de Mircea Geoana. In treacat fie spus, desi a ramas în partid primind drept premiu de consolare functia de presedinte onorific, bunicuta a fost catranita rau dupa puciul în cauza, amintindu-l, asa într-o doara, la ultimul congres, la care a participat în dubla calitate de maestru de ceremonii si june prim octogenar.

Sindromul Dolores Ibaruri îl afecteaza si pe Geoana. Dupa o cariera prodigioasa ca ambasador si ministru de externe, domnului în cauza i s-a nazarit sa se bata cu Basescu pentru functia suprema în stat. Numai ca, daca e sa facem o analogie cu lumea celui mai bun prieten al omului, lupta dintre Basescu si Geoana a semanat cu aceea dintre un pitbull si un cocker. Si acum se aude clantanitul sonor al falcilor sale în urma functiei de dulau sef pe care pitbull-ul i-a suflat-o la mustata. Bietului Geoana i-au mers fulgii, dar asta nu l-a împiedicat sa se creada, la randul lui, ombelico del mondo si sa faca eforturi disperate pentru a fi reales la sefia PSD. Recunoasteti sindromul?

In fine, ajungem si la buricul pamantului din urbea noastra. Vantul schimbarii de la varful PSD, a ajuns si la Iasi, iar domnul Nichita da semne clare ca are sindromul. Incearca sa-