Oscar Freire a cîştigat prima cursă clasică de prestigiu a sezonului, Milano-Sanremo, după ce i-a învins la sprint pe Tom Boonen (QuickStep) şi Alessandro Petacchi (Lampre). Este cea de-a treia victorie în La Primavera pentru spaniol, după cele din 2004 şi 2007

În ciuda victoriilor, a şarmului incontestabil, ba chiar şi spectacolului pe care îl făcea pe şosea, italianul Mario Cipollini nu are toate atuurile pentru a fi numit un Pelé al ciclismului mondial. Totuşi, unul dintre argumentele în favoarea comparaţiei cu marele fotbalist brazilian ar fi pronosticurile nefericite pe care italianul le indică obsesiv la fiecare eveniment major pe două roţi în care este chestionat. Explicînd cum va sta situaţia pe linia de sosire din Milano-Sanremo, Cipollini a arătat cu degetul spre Cavendish, a avertizat asupra formei bune în care se află Boonen, i-a complimentat pe Bennati şi Petacchi, după care s-a aventurat să-i nominalizeze pe Cunego, Pelizotti sau Boasson Hagen. "Super-Mario" a încercat orice variantă plauzibilă, în afară de cea cîştigătoare.

Cum s-a desfăşurat cursa

Într-un puseu de bunăvoinţă şi îngrijorare defensivă, Scott Sunderland a complimentat cu generozitate prima cursă clasică de anvergură a anului: "Milano-Sanremo e unică şi e nevoie de un efort consistent şi constant ca să o cîştigi". Nimic mai adevărat, dar ce a omis să evidenţieze directorul sportiv al celor de la Sky e încăpăţînarea vecină cu nebunia pe care orice rutier trebuie să o aibă pentru a sta şapte ore în şa, pentru a trece ascensiunile arţăgoase din ultimii 50 de kilometri şi pentru a suporta felicitările de complezenţă pentru un loc 150 binemeritat. Şi toate acestea dacă nu plouă, liderul echipei nu alege să te sacrifice inutil sau trupul refuză tratamentul infernal la care îl supui.

Maxime Bouet (AG2R) a hotărît să bea pînă la capăt paharul amărui al celebr