Deşi este un organ cu capacitate de refacere completă, stadiul târziu în care este descoperită afectarea lui şi în care se începe tratamentul anulează, de multe ori, această calitate a ficatului. Ce ar putea face diferenţa? Vaccinarea, dar şi respectarea rutinei analizelor şi controalelor medicale.
Există mai multe tipuri de afecţiuni hepatice, provocate de virusuri, de substanţe toxice, defecte genetice sau de o dietă dezechilibrată. Hepatita virală poate fi cauzată de unul dintre cele şase tipuri de virusuri hepatitice: A, B, C, D, E sau G.
Infecţiile cu virusurile de tip A sau E se vindecă cel mai uşor, iar cele produse de virusurile de tip B, C sau D sunt mai severe şi se pot croniciza. Dintre toate posibilele forme de îmbolnăvire a ficatului, cea cauzată de infecţia cu virusul hepatitei B este una dintre cele mai răspândite. În jur de 350 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de hepatită cronică B.
Odată ajuns în sânge prin infectare, virusul hepatitei B rămâne în organism toată viaţa.
Hepatita A
Poate fi transmisă prin intermediul mâinilor, alimentelor sau apei contaminate. Primele manifestări ale infecţiei (oboseală, stare de slăbiciune, greaţă, vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive, uneori şi febră, urmată de dureri de cap şi de erupţii cutanate) apar după 15-45 de zile de la infectare, în cazul adulţilor, şi chiar după zece săptămâni, în cazul copiilor. După apariţia icterului (colorarea în galben a pielii, a „albului" ochilor şi a unor mucoase), persoana în cauză este mai puţin contagioasă. Nu există tratament specific pentru acest tip de infecţie, iar boala nu ajunge să se cronicizeze. Infecţia poate fi prevenită cel mai sigur prin intermediul vaccinării, care asigură protecţie în 99% din cazuri.
Hepatita B
Este cea mai răspândită formă virală a bolii, iar în cazul infecţiei cronice cu virusul h
