Când era mic, visa să devină medic. Din păcate, nu a ajuns până la acest nivel, însă destinul nu l-a îndepărtat de branşă. Este asistent medical, iar de trei ani, lucrează în cadrul ISU „Drobeta”.

Provine dintr-o familie de cadre medicale. Atât mama, cât şi soţia sa sunt asistente, iar visul din copilărie, de a-i ajuta pe cei din jur, s-a realizat doar pe jumătate. „Regret că am pierdut trenul, că nu am făcut medicina, dar eu am fost de vină, pentru că nu am învăţat suficient”, ne spune cu o oarecare tristeţe în glas, Lucian Drăghici (32 ani).

După absolvirea liceului de informatică, tânărul s-a îndreptat spre Facultatea de Medicină din Timişoara. Îşi dorea nespus de mult să devină medic, însă visul i-a fost spulberat în momentul în care a venit rezultatul examenului. „Mama lucrând în domeniu, am vrut să urmez aceeaşi cale, dar din păcate am ajuns doar la nivelul ăsta. După prima încercare la facultate, n-am mai învăţat, pentru că am intrat la postliceală şi am rămas asistent”, îşi continuă povestea vieţii, Lucian Drăghici.

A avut o copilărie obişnuită, făcând parte dintr-o familie de oameni simpli, dar organizaţi. Iar ceea ce este mult mai important este că întotdeauna a avut susţinerea părinţilor. „Părinţii m-au susţinut mereu, dar am fost eu mai căpos şi n-am continuat. Oricum, nici nu aş putea şi nu aş şti să fac altceva”, mai spune Lucian. A lucrat, timp de cinci ani, ca asistent medical în Policlinica din Severin, iar din noiembrie 2007, face parte din echipa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta”.

Experienţa acumulată în policlinică, dar şi cea din timpul armatei, l-au ajutat pentru ceea ce avea să se întâmple mai târziu. „Am făcut armata la Jandarmi, la Craiova. Dacă mi s-ar fi ivit ocazia să rămân acolo, aş fi acceptat doar ca asistent. În armată, tot sanitar am fost şi ştiu ce înseamnă să fii şi soldat, şi sa