Cu câteva zile înainte ca avionul în care călătorea Preşedintele Poloniei Lech Kaczynski împreună cu suita sa, să se prăbuşească lângă Smolensk, în pădurea Katyn din apropiere s-a desfăşurat ceremonia oficială de comemorare a elitei militare şi intelectuale poloneze ucise din ordinul lui Stalin în 1940 în acel loc. Specific evenimentului era caracterul bilateral. Desfăşurat în prezenţa primilor miniştri ai Poloniei şi Rusiei, el trebuia să se constituie într-un act de reconciliere istorică între două popoare având un trecut comun încărcat de profundă inamiciţie, rezultat al războaielor dar mai ales al ocupaţiei, oprimării, reprimării, trădării, umilirii şi altor asemenea (adesea cu caracter genocidar) cu care imperialismul rus a copleşit o naţiune poloneză al cărui nemăsurat orgoliu a făcut-o să nu rateze şansa nici unei confruntări (sic!).

Chiar dacă nu a avut aceeaşi nobleţe senină, a tot tămăduitoare, iertătoare şi mărturisitoare ca ţinerea de mână a Preşedinţilor Franţei şi Germaniei, Francois Mitterand şi Helmuth Kohl, care în 1984 s-au recules împreună pe câmpul de luptă de la Verdun, discursurile rostite în pădurea martiriului polonez de către Premerii Donald Tusk şi Vladimir Putin - cu toate ezitările, rezervele şi subînţelesurile - au ambiţionat să întoarcă pagina urii în relaţiile dintre naţiunile lor.

Peste numai câteva zile cei doi prim-miniştri aveau să se întâlnească în acelaşi loc, de data aceasta în faţa trupurilor carbonizate ale şefului statului polonez, comandanţilor armatei, capilor bisericilor, liderilor principalelor partide politice şi urmaşilor victimelor de la Katyn. De ce nu veniseră toţi cei amintiţi la ceremonia oficială desfăşurată cu puţin înainte? Explicaţia exactă lipseşte. Cel mai probabil întrucât discursul şi politica Preşedintelui Kaczynski nu fuseseră nici o clipă cele ale reconcilierii ci ale confruntării c