Căile ferate sunt mâncate de rugină, vagoanele putrede şi gările coclite.

În urma excursiei pe care a fost nevoit să o facă până la Satu Mare cu elicopterul, Traian Băsescu ar fi trebuit să-i ceară lui Emil Boc să se prezinte la consultările de ieri fără Radu Berceanu. Nu pentru că asta ar avea vreo legătură cu luptele pentru putere din PDL şi cu dorinţele şefului statului privind componenţa echipei de conducere a partidului prezidenţial. Nu. Radu Berceanu este ministrul Transporturilor într-o ţară parte a Uniunii Europene în care căile de comunicaţie rutiere şi feroviare sunt de neutilizat.

Dacă Traian Băsescu ar fi plecat spre Cracovia cu trenul sau cu maşina, ar fi ajuns probabil în cursul zilei de astăzi, mort de oboseală şi plictisit îngrozitor. Pe ruta Bucureşti-Satu Mare, viteza medie a trenurilor de călători, rapide sau intercity nu depăşeşte 40 de kilometri la oră. Întârzierile sunt de obicei de 120 de minute, iar când se ajunge sub acest barem e sărbătoare printre pasageri. Deşi magistralele de cale ferată sunt duble, se circulă pe un singur fir. Statul nu are capacitatea să întreţină ambele fire de circulaţie, astfel încât trenurile trebuie să se aştepte unele pe altele în gări, ca acum 150 de ani. Căile ferate sunt mâncate de rugină, vagoanele putrede şi gările coclite. Cu toate acestea, biletele se scumpesc vertiginos, iar călătorii sunt jefuiţi, întrucât plătesc mult mai mult pentru aşa-zisele trenuri rapide. Aiurea, toate au mers de personal leşinat!

Cu maşina nu e nicio sfârâială. Cozi, lucrări care nu se mai termină, asfalt prost, aştepţi până îţi creşte barba la bariere, stopuri, ieşiri şi intrări în localităţi.

Domnule preşedinte, în loc să-l întrebaţi pe Boc despre viziunea Guvernului privind restructurarea şi mersul nu ştiu cărei reforme, mai bine aţi întreba câte miliarde de euro pierde economia românească