Prima dată am auzit de film, în pline alegeri, când, aflându-mă la Montreal, la Săptămâna de Cinema Românesc, lumea părea mai informată decât mine de ce se întâmpla acasă. Se zvonea că era o producţie care a ieşit, chiar atunci, ca să încurce socotelile la urne.
Adevărul era că înaintea premierei româneşti, a fost difuzat pe unul dintre cele mai bune canale de televiziune din Europa, unul de elită, franco-german, ARTE, şi câteva zile fusese şi pe Internet, o variantă puţin mai scurtă decât cea de pe marile noastre ecrane. Din start trebuie să ştiţi că nu este în stilul lui Michael Moore, unde se vede că e incisiv exagerat, ba i-aş spune, chiar, apucat. Alexandru Solomon e calm, foarte ingenios în stilul de abordare a subiectului (ceea ce ştim deja de la „Franzela Exilului" despre Caragiale şi „Război pe calea undelor" despre draga noastră Europa Liberă). Acum încearcă şi reuşeşte să scoată la iveală reţeta Kapitalismului (şi ne spune în caietul de presă şi de ce l-a ortografiat cu K, „lucrarea lui Marx se scrie în original cu K, ca şi în rusă: Komsomol, Kommunist, şi KGB. Kakania e denumirea metaforică a bătrânului imperiu austro-ungar, dată de scriitorul Robert Musil unei societăţi putrede şi birocratice. Kapitalismul românesc e o combinaţie kăkănie a tuturor acestor ingrediente. Un cockteil exotic în care se amestecă banii, puterea şi trecutul comunist").
Dar mai ales o să descoperiţi confidenţele unei părţi ale deţinătorilor marilor averi, cum s-au îmbogăţit ei. Sunt figuri emblematice ale ştirilor din România, şi care fără îndoială i-au intrigat pe mulţi şi le-a stârnit curiozitatea cum de or fi reuşit! Asta este varianta lor, oficială, a intervievaţilor, dar pe care autorul o mai aduce puţin la realitate. Umorul involuntar este omniprezent, dar şi amănunte neştiute, ori imagini deja de arhivă, de acum 20 de ani, de la reclamele TV cu GEPA şi „un
