Trenul „Mocăniţa" a ajuns în slujba afaceristului Vasile Coman, zis Vărzaru, devenit stăpânul Văii Vaserului, care a obţinut prin licitaţie folosinţa ultimei căi ferată forestiere funcţională cu ecartament îngust din Europa.

Cale aferată se află în orăşelul maramureşean Vişeu de Sus şi este proprietatea statului, însă de folosit o foloseşte RG Holz Company, firma localnicului Vasile Coman, zis "Vărzaru", un fost mecanic auto devenit miliardar. Pentru că pe Vaser în sus pădurea "nu să gată 'veci", după cum localnicii, „gateriştii", adică tăietorii de lemne ai lui Coman, sunt convinşi că e atât de mult lemn încât "die tai de sus, pân' ajunji jos o şi crescut copacu'-napoi". După ce a devenit stăpânul Mocăniţei, trenul cu abur care constituie singura modalitate de transport a lemnului din vârful muntelui până la gaterele din orăşel, "Vărzaru" câştigă licitaţii silvice pe bandă rulantă. Restul proprietarilor de păduri, inclusiv statul, trebuie să-i plătească transportul lemnului. Practic, prin faptul că a cumpărat de la stat unicul mijloc de transport al lemnului şi pentru că foloseşte calea de acces a statului, RG Holz Company prosperă. Doar turiştii naivi, hipnotizaţi de peisajul sălbatic de pe Valea Vaserului, de la Paltin, Făina ori Novăţ, mai sunt convinşi că „Mocăniţa" circulă pentru ei.

„Mocăniţă" privatizată

Construcţia căii ferate forestiere de la Vişeu de Sus a început în anul 1932. Până atunci ţipterii, coloniştii aduşi de austro-ungari, foloseau pentru transportul lemnului plutăritul. Din anul 2000, asociaţia elveţiană „Hilfe fur die Wassertalbahn" a finanţat repunerea în circulaţie a locomotivelor, a cumpărat vagoane şi a restaurat depoul şi clădirea istorică a gării (Gara CFF) de pe strada Cerbului - aceasta a fost edificată pe fostul teren al gaterului de stat, Vişeuforest. Din 2003, „Mocăniţa" şi depoul au intrat, prin licitaţie, în pr