Adresa completă cuprinde, desigur, numele străzii, Downing, precum şi apartenenţa sa la entitatea administrativă specială, autonomă faţă de autorităţile Londrei, numită City of Westminster, aflată chiar în inima capitalei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Toată lumea ştie, însă, că este vorba despre locuinţa oficială a Primului Lord al Trezoreriei Majestăţii Sale, adică întîiul şi cel mai important dintre miniştrii Guvernului Majestăţii Sale. Pe scurt, Primul Ministru!
Spre deosebire de alţi locuitori ai planetei, britanicii, oameni cu frica lui Dumnezeu, îşi pun alegerile într-o zi de lucru. După mintea lor, desemnarea parlamentarilor şi, pe baza majorităţii constituite, a Primului Ministru, ar fi o chestiune de lucru, nu de distracţie!
Motivul pentru care nimeni nu poate să spună, încă de la închiderea urnelor, cine va fi după alegeri locatarul oficialei locuinţe, ţine de situaţia specială în care se desfăşoară alegerile în acest an.
Maşinăria electorală pe care o "utilizează" insularii, este concepută pentru a reduce la maximum probabilitatea unor rezultate fără învingător clar. Ba chiar fără învingător care să nu dispună şi de majoritatea necesară, 326 de locuri în Camera Comunelor, pentru o guvernare monocoloră. Anul acesta, sondajele de opinie, făcute pînă în ultima zi de campanie, spun, fără excepţie şi cu variaţii de maximum un procent în plus sau în minus: laburiştii nu pot să cîştige (limita lor maximă pare să fie 240 de locuri); conservatorii vor obţine victoria şi 300-310 locuri, iar Liberal Democraţii ar putea obţine în jur de 80 de locuri. Consecinţa cea mai semnificativă, dacă rezultatele reale, din urne, reproduc această structură estimată de sondaje, este aceea că nu se va putea forma un guvern monocolor. De aici se deschid diferite posibilităţi, funcţie de care numele viitorului locatar de la 10 Downing Stree
