În anii comunismului l-au trădat cei mai buni prieteni şi a fost dat abuziv afară din serviciu. După mulţi ani de chin, în anul 1985, Viorel Ciubuc a fost trimis în exil în SUA.
A avut o copilărie nefericită, plină de piedici. A fost acceptat în clasa I la vârsta de cinci ani. Pentru că tatăl său era deţinut politic, Viorel Ciubuc a fost în scurt timp exmatriculat din şcoală.
"Nu numai eu am trecut prin asta. Toţi copiii familiei Ciubuc au fos exmatriculaţi. Tatăl şi bunicul meu au fost arestaţi politic. Mama a rămas cu sechele pe viaţă după ce a fost bătută crunt de <ţiganii lui Stalin>. Pentru a nu fi arestat, fratele meu mai mare a fugit la vârsta de 18 ani în munţi, să lucreze la carierele de piatră. La vârsta de 13 ani am rămas cap de familie. Acesta a fost, de fapt, începutul-sfârşitului copilăriei mele", îşi aduce aminte, cu tristeţe Viorel Ciubuc.
Pentru că era considerat chiabur, nu a fost lăsat să-şi continue studiile decât în anul 1953:
"Eram considerat o persoană care avea origini sociale
În ianuarie 1971 a fost numit director, chiar dacă la acel moment nu era membru de partid. În anul 1974, după câteva altercaţii mai dure cu un tehnician, a fost obligat să-şi depună demisia.
Turnat de prieteni
Din 1975 şi până în anul 1985, când i s-a luat cetăţenia română şi a ajuns în SUA, Viorel Ciubuc a avut numai de suferit din cauza fostei securităţi şi a regimului Ceauşescu.
"A fost expulzată întreaga familie de şase persoane, dintre care patru copii minori. Cetăţenia ne-a fost luat abuziv de autorităţile române de atunci. Din cauza persecuţiilor politice, mi-a fost distrusă copilăria şi viaţa mi-a fost pusă în pericol în mai multe rânduri", susţine Viorel
