Theodore Roosevelt iubea razboaiele si s-ar fi multumit cu unul, oricat de mic.
In 1886, pe vremea cand era un fermier de 27 de ani, in Dakota, a propus ca autoritatile sa trimita in acel stat pasnic "cateva zeci de calareti inarmati", in eventualitatea unui conflict cu Mexicul.
A scris atunci prietenului sau, congressman-ul Henry Cabot Lodge: "Imi trimiti o telegrama, daca razboiul devine inevitabil?".
In 1889, i-a scris diplomatului britanic Cecil Spring-Rice: "Sincer, nu cred daca ar trebui sa-mi para rau pentru un mic conflict cu Germania; incendierea New York-ului si a altor cateva orase de pe coasta americana ar fi o lectie buna pentru nevoia unui sistem de aparare al coastei americane". Roosevelt iubea parabolele, dar era si serios.
Cativa ani mai tarziu, in 1894, ii scria unui prieten de familie, Bob Ferguson, ca isi dorea "o expeditie nationala generala care sa scoata spaniolii din Cuba si pe britanici afara din Canada".
Toate acestea sunt dezvaluite de jurnalistul si scriitorul Evan Thomas, care descrie in cartea sa "Iubitorii de razboi" povestea unui presedinte american care a iubit conflictul armat.
Thomas scrie, in Newsweek, ca a incercat, studiindu-l pe Roosevelt, sa afle de unde vin impulsurile pentru razboi ale americanilor, concretizate si prin invadarea Irakului. La aproape zece ani de la implicarea Americii in "Razboiul lung", asa cum este denumit razboiul din Irak si Afganistan, extremismul islamic ramane centrul unei lupte permanente.
Poate nu este o coincidenta ca majoritatea filmelor si cartilor care au succes in ultimul timp sunt povesti de raboi. De la "The Hurt Locker" pana la mult laudatul volum de reportaje de razboi scris de Sebastian Junger, aceste povesti de razboi demonstreaza ca mentalitatea barbatului nu s-a schimbat cu mult, din vremea ca
