Economist de profesie, fost vicepreşedinte al CJ Brăila, Moisescu a lucrat patru ani ca secretar la Harghita, apoi la o întreprindere de tricotaje. În timpul liceului îşi dorea să urmeze Dreptul.
Şi-a cumpărat chiar şi cărţile după care să înveţe. Cum majoritatea vecinilor săi erau la Politehnică s-a gândit că nu ar fi rău să urmeze acelaşi drum, dar a fost convinsă de cei care urmau această disciplină că nu este o carieră potrivită pentru o fată. Astfel a ales să meargă la Academia de Studii Economice Bucureşti.
„Am dat examen în 1973 şi am intrat la echivalentul managementului de astăzi. Profesorul Pintilie ne-a lăsat cu toate cărţile pe masă convins fiind că nu aveam ce face cu ele. Le mulţumesc acestor profesori care ne dădeau teme la care să gândim", îşi aminteşte Niculina Moisescu care adaugă că examenul scris şi oral s-a desfăşurat până a doua zi dimineaţă la ora 1.00.
Secretar la maghiari
După terminarea facultăţii a primit repartiţie guvernamentală în Harghita unde a avut ceva probleme cu maghiarii care nu doreau să-i vorbească în română. A învins şi acest obstacol.
„Am învăţat singură maghiara pe care nu am uitat-o în totalitate. Nu am fost primită cu braţele deschise şi a trebuit să învăţ pas cu pas ce aveam de făcut. Lucram în cadrul Biroului Personal şi trebuia să am evidenţa actelor", mărturiseşte Niculina Moisescu.
Aceasta spune că teama de românizare şi de a nu ocupa un român locul unui maghiar a observat-o în cei patru ani petrecuţi acolo. În 1981 a plecat „cu pile" la Feteşti, acolo unde se afla familia sa. S-a angajat într-o întreprindere de tricotaje care se deschisese de câteva luni.
„Era o fabrică la început cu foarte mulţi ingineri veniţi din zona Moldovei. Începuseră şi exporturile şi lucrurile mergeau bine", spune interlocutoarea noastră.
În 1981 s-a căsătorit şi din martie 1983 a venit la Brăila
