"Avem Guvern", îşi spun una alteia două bătrânici britanice, care pleacă spre Londra de pe Băneasa, după ce au vizitat probabil Parlamentul crizei din Bucureşti. Femeile, trecute de 80 de ani, sunt liniştite. Nimeni nu le taie din pensia consistentă, cu care vor putea vedea săptămânal câte o ţară de oriunde din lume. În avionul low-cost, altfel civilizat, şi cu un echipaj destul de bun, capabil să reducă mult din întârzierea plecării, alţi doi englezi au un subiect "mortal" de conversaţie la întoarcerea din România: Gigi Becali. Cel negru dintre ei e chiar fericit când îi povesteşte amicului său despre latifundiarul din Pipera, pesemne cel mai "cool" eveniment văzut de turist pe plaiurile mioritice: "He is crazy man, but I like". Şi apoi începe să-i povestească celuilalt englez cât de mortal e Becali şi ce s-a mai distrat când l-a văzut. La televizor... Îi imită râsul sacadat şi se prăpădeşte, la rându-i, de râs. Mă aşteptam ca măcar pe drum spre lumea civilizată să nu mai aud despre aşa ceva, dar probabil că primul suporter al Stelei a depăşit cu mult graniţele României la capitolul popularitate.
ATENŢIE LA GROAPĂ!...
În centrul capitalei britanice parcă e Turnul Babilonului. Nu e nici sărbătoare, nici week-end, dar oamenii se calcă în picioare. E o mulţime de nedescris, probabil că e pauza de masă, toţi englezii mănâncă şi beau, dar în picioare, să aibă apetit mai mare... Îmbrăcaţi în costume, toţi ascultă habar nu am ce în căşti, în timpul mersului pe stradă, indiferent că au 20 sau 70 de ani. Dacă s-ar face statistici pe bune, probabil că Londra se poate mândri cu un record de neegalat de turişti. Numai la Catedrala St. Paul, imensa capodoperă a lui Sir Cristopher Wren, care a reconstruit toate bisericile oraşului după Marele Incendiu din 1666, sunt înregistraţi un milion şi jumătate de turişti anual. Toate naţiile şi toate naţionalităţile
