Plasarea in epoca poate functiona ca scuza pentru stilul de regie invechit, dar mesajul este cel care ridica filmul An Education (altfel nedeosebit) la standard de Oscar: invatati, invatati, invatati! Am fost, de curiozitate, sa vad An Education, nominalizat anul acesta la Oscaruri pentru "cel mai bun film", "cea mai buna actrita in rol principal" si "cel mai bun scenariu adaptat". Inca din primele cinci minute, am avut impresia clara ca sint transportat undeva in trecutul cinema-ului, mai precis catre modelul prefabricat al comediei romantice, de preferinta englezesti. Nu stiu cum as reactiona astazi daca as revedea toata seria de "Patru nunti si o inmormintare", "Notting Hill" si restul de doamne care lesinau in bratele timidului retor Hugh Grant. Desi s-au facut atitea progrese estetice de atunci, reflectate in optiunea clara fie pentru realism pur si dur, fie inspre pastisarea codurilor de gen, initiata de Tarantino, comedia romantica englezeasca nu si-a pierdut nicicind onoarea. Umorul si dragostea erau scrise bine, neavind, in plus, statutul de reactie/raspuns/solutie a unui film iesit din nevoia ardenta de a spune ceva - imboldul artistic in sine. Comedia romantica englezeasca era divertisment de inalta clasa, cam ce se spune astazi despre revelioanele TVR din urma cu 35-40 de ani. Neasumarea vreunei pretentii de statementpermitea ca in acest gen sa se decupeze regizoral "ca si cind" s-ar fi facut un film. La inceput, macaraua se lasa peste cartierul in care locuiau eroii, urma, vulgarizind, o serie de plan/contra-planuri, si macaraua se indeparta de cartier inainte de generic. Limbajul cinematografic cunoscut functiona familiar si cald in comediile romantice, iar noi acceptam "ca si cum"-ul pentru ca destindea, simplu. Intr-O educatie, filmul se ia in serios. Regizat ca o comedie romatica "plan/contra-plan", scenariul nominalizat la Oscar spune povestea unei