Studiile spun că femeile cer mai rar o mărire de salariu, iar când o fac, pretenţiile lor pot fi percepute ca exagerate sau dezagreabile.

Deşi femeile reprezintă astăzi jumătate din forţa de muncă activă, ele sunt încă plătite considerabil mai puţin decât bărbaţii, iar o parte din diferenţa de remunerare poate fi rezultatul a ceea ce se întâmplă la masa de negocieri salariale, scrie The New York Times. "Dacă o femeie şi un bărbat încearcă să negocieze un salariu mai mare, oamenii cataloghează acea femeie, comparativ cu una care nu cere mărire, ca fiind semnificativ mai puţin agreabilă", spune Hannah Riley Bowles, profesor asociat la Şcoala de Guvernare Kennedy din cadrul Harvard, care a condus numeroase studii de gen, negociere şi conducere. "În cazul bărbatului, acest lucru nu pare să conteze".

O cercetare recentă a arătat că femeile au nevoie să adopte o abordare diferită faţă de bărbaţi. Ele ar trebui să îşi formuleze cererea în moduri mai nuanţate, pentru a evita subminarea relaţiei lor cu şeful. "Oamenii asociază bărbaţii cu salariile mai mari pentru că ei deţin poziţii mai înalte şi mai bine plătite decât femeile", explică Bowles. Chiar dacă femeile care lucrează au mai multe studii, în medie, decât bărbaţii, angajatele full time câştigă doar 77% din salariul anual al unui bărbat, potrivit Institutului de cercetare în drepturile femeii. Procentul a mai crescut, faţă de 59%, în 1965.

Una dintre explicaţiile diferenţei dintre salarii este că femeile sunt mai susceptibile de a părăsi locul de muncă pentru a îngriji copiii, deci vor avea mai puţini ani de experienţă în câmpul muncii. Bărbaţii, pe de cealaltă parte, au în general ocupaţii mai bine plătite. Studiile academice de gen şi negociere sugerează că partea inexplicabilă din diferenţă este legată, cel puţin în parte, de procesul negocierii în sine. În plus, e posibil ca unele femei să aibă aşt