Celebrul regizor britanic, preşedinte al juriului în anul în care Mungiu a luat Palme d'Or, spune că regretă epoca în care Hollywood-ul producea filme inteligente. Sursa: REUTERS

Stephen Frears (69 de ani) vorbeşte scurt şi la obiect şi ruinează interviurile TV, şopteşte complice o ziaristă în vârstă, înainte de întâlnirea jurnaliştilor cu regizorul britanic. Se adevereşte că Frears e destul de zgârcit la vorbă, dar suficient de spumos încât să facă fericit orice ziarist şi, deşi exclamă că urăşte glumele altora pentru că nu ştie dacă râde când trebuie, face una (bună) la două-trei fraze.

Acum trei ani, cineastul era cel mai important om de pe Croazetă, ca preşedinte al juriului competiţiei – atunci i-a oferit Palme d'Or lui Cristian Mungiu, pentru „432” - şi presa întreagă vâna cu sârg o simplă declaraţie a sa. Acum s-a întors cât se poate relaxat, spune, cu „Tamara Drewe” (în afara competiţiei), o comedie despre relaţii filmată într-un peisaj superb, cu Gemma Arterton, Luke Evans şi Dominic Cooper în distribuţie.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pe România, regizorul unor filme ca „Legături periculoase”, „High Fidelity” sau „Regina” (Helen Mirren a luat Oscarul pentru rol) vorbeşte despre eşecul său la Hollywood, despre tsunami-ul „Avatar” şi despre bătrâneţe.

„Nu mai am bodyguard!”

EVZ: Cât de diferit e acum la Cannes faţă de anul în care aţi fost preşedinte?

Stephen Frears: Acum sunt un om obişnuit, nu mai am bodyguard! Unde e bodyguard-ul meu?! Trebuia să mă fac preşedinte de juriu profesionist. Viaţa e nedreaptă (râde). Acum e foarte bine. În afara competiţiei e foarte bine.

Mai puţin stres?

Nici un fel de stres pentru mine, pentru public, pentru presă, pentru nimeni! Nu doar eu mă relaxez.

Aţi avea emoţii mari dacă aţi fi în competiţie?

Sigur, ai emoţii de fi