Regizorul rus, venit pe Croazetă cu o costisitoare dramă de război, „Exodul: Soare înşelător 2”, spune că unui stat puternic n-ar trebui să-i fie teamă să-şi recunoască trecutul. Sursa: REUTERS

„Nu poţi mânca scoici toată viaţa, uneori mai ai nevoie şi de pâine”, spune Nikita Mihalkov cu aerul unui aristocrat ieşit la o dulce sporovăială pe terasa vilei sale. Scoicile sunt, în cazul de faţă, filmele de autor.

Cu „Exodul: Soare înşelător 2”, prezentat sâmbătă, în competiţia de la Cannes, regizorul rus are ambiţia a de a pune în mişcare în Rusia un angrenaj care la Hollywood funcţionează de decenii bune.

„Nu poate exista industrie cinematografică fără filme mari”, continuă cineastul, argumentându-şi demersul care a necesitat peste 50 de milioane de dolari din fonduri publice. „Nu mă refer la filme ideologice, ci la filme fundamentale, cu bugete uriaşe, cum sunt cele ale lui David Lynch. Da, ştiu, filmele de artă şi cinema-ul de autor sunt foarte importante, dar ele nu pot pune în mişcare o industrie”.

Răsucindu-şi unul dintre cele şapte inele de aur, Mihalkov trage din când în când cu ochiul la fiica sa, Nadia, care dă interviuri la masa alăturată, pe una dintre terasele Cannes-ului. Uriaşa frescă de război pare, înainte de toate, un cadou costisitor oferit fiicei sale, marii sale iubiri de pe ecran şi din afara lui. Acum 15 ani, Nadia Mihalkova juca un rol de o delicateţe şi o poezie de neuitat, alături de tatăl ei, în primul „Soare înşelător”.

„E un film despre iubire”

În continuarea dramei din 1994, premiată cu Oscar pentru Cel mai bun film străin, Mihalkov a imaginat o producţie cu o recuzită şi cu efecte speciale impresionante, în care generalul Serghei Kotov (jucat tot de el), fuge din lagăr la începutul războiului şi luptă pe front, în timp ce fiica sa, acum adolescentă, îl caută.

„