În ultimii doi ani, adolescenta a dedicat peste 1.000 de ore din viaţa ei bătrânilor neputincioşi şi copiilor sărmani. A fost aleasă voluntarul anului 2009. Este o mână de fată, puţin mai răsărită decât o copilă de 14 ani. Cu toate acestea, Ramona Bondalici are o voinţă de oţel
Şi-a făcut un scop în viaţă din a-i ajuta pe oamenii sărmani sau neputincioşi şi nu are de gând să renunţe vreodată la munca de caritate.
„Nu mi se pare foarte greu ca să rup câteva ore din timpul meu şi să fac un bine. De altfel, eu provin dintr-o familie numeroasă şi ştiu ce înseamnă să primeşti măcar un sfat atunci când ai nevoie de el“, mărturiseşte puştoaica. Ramona crede că numai destinul a făcut ca ea să ajungă voluntar.
„Satisfacţiile sunt mari“
A fost o campanie în liceu pentru recrutarea de tineri voluntari şi a răspuns provocării. „Prima mea activitate a fost la Centrul „Pistruiatul“. După orele de şcoală, făceam temele cu micuţii orfani sau abandonaţi. Nu m-am plâns niciodată de oboseală pentru că satisfacţia de a face un bine era foarte mare“, spune eleva. Ramona Bondalici a trăit o experienţă unică în şcolile de vară organizate de Fundaţia de Sprijin Comunitar.
Abia atunci a conştientizat cât de greu se trăieşte în zonele sărace ale judeţului şi ce înseamnă ca un copil să nu se bucure de copilărie.
„Pentru mine a fost o experienţă de viaţă pe care n-am s-o pot da uitării prea curând. În cele cinci şcoli de vară la care am fost a trebuit să ne mulţumim, şi noi voluntarii, cu nişte condiţii precare. Am dormit pe jos, am făcut singuri mâncare, am încercat să ne descurcăm, ca şi cum am fi fost de-ai locului“, adaugă Ramona Bondalici.
Nu are de gând să renunţe la voluntariat
Adolescenta a învăţat multe lucruri ca voluntar. De când a văzut cum supravieţuiesc familiile sărmane a început să pre
