- Am sosit! Vă rog să-mi faceţi şi mie fişa de înscriere!
- Poftiţi, urmaţi-mă, vă rog! Nu, nu pe acolo! Pe acolo intră numai sufletul. Restul trebuie lăsat la intrare. Aşa! Acum eliberaţi sufletul şi aduceţi-l la mine! Vă rog să-i daţi drumu' pe scara aceea rulantă, sub formă de spirală. Apoi, lăsaţi-l să se descurce singur, să-şi găsească singur locul. În jurul scării rulante sunt numai oglinzi. El va trece prin faţa fiecăreia, oprindu-se numai la acea oglindă în care îşi va recunoaşte chipul şi va rămâne acolo. Dacă nu se va regăsi nicăieri, automat va cădea la subsol, unde cu siguranţă va trebui să-şi găsească locul. Dar, atenţie, acolo jos este întuneric!
Cu cât ne apropiem mai mult de 2012, cu atât sunt mai aprinse discuţiile legate de acest an, considerat ca fiind o barieră între lumea de astăzi şi o alta necunoscută, ce va urma sau, după unele opinii, ce nu va mai fi. Acest an considerat fatidic, de fapt, este sfârşitul unui ciclu complet de 26.000 de ani, de precesiune a echinocţiilor. Atunci are loc alinierea Pământului şi a sistemului solar cu coordonatele galactice ale Căii Lactee. Însă nu este singurul ciclu prin care a trecut Pământul. Omenirea a mai trecut prin ani de genul lui 2012. Ciclurile acestea reprezintă şi cicluri de evoluţie a spiritelor prin încarnări pământene.
Americanul Edgar Cayce, un Nostradamus al primei jumătăţi de secol XX, avea calitatea, în stare de autohipnoză, de a primi informaţii din Memoria Universului. Astfel, el, în lecturile sale, făcea premoniţii şi retrocogniţii. Din comunicările legate de Atlantida reiese că acest continent ar fi dispărut în trei etape. Studiindu-le, se poate trage concluzia că aceste etape au fost legate de astfel de cicluri. Prima etapă în dispariţia acestui continent se pare că s-ar fi produs acum aproximativ 52.000 de ani, în urma unor cataclisme şi erupţii vulcanice, după
