Brazilia, Rusia, India şi China s-au reunit de curînd la al doilea lor summit anual, în Brazilia. Jurnaliştii încă îşi mai dedică întreaga atenţie aşa-numitelor ţări „BRIC“; eu însă mă menţin sceptic în privinţa acestui concept.

Goldman Sachs a inventat termenul în anul 2001, pentru a atrage atenţia asupra oportunităţilor de cîştig pe care le oferă ceea ce el numea „pieţele emergente“. Cota deţinută de BRIC din PIB-ul mondial a crescut de la 16% în 2000, la 22% în 2008. Luate împreună, ţările BRIC s-au descurcat cu rezultate peste medie, în timpul recesiunii globale care a urmat. Însumate, ele reprezintă 42% din populaţia lumii şi o treime din creşterea economică mondială din ultimii zece ani. Lăsînd la o parte SUA (care e pe locul 3 ca populaţie), creşterea economică anuală a celorlalte patru ţări cu populaţii numeroase – China, India, Indonezia şi Brazilia – a fost de peste 5-6%, în perioada 2000-2009.

Acestea sînt, evident, veşti bune pentru economia mondială; pe de altă parte însă, BRIC – un termen economic – a ajuns să aibe o viaţă politică proprie, în ciuda faptului că Rusia nu se încadrează prea bine în această categorie. După cum a comentat Beijing Review – „atunci cînd Goldman Sachs a creat acronimul BRIC în 2001, nici economiştii, nici restul lumii nu şi-au imaginat că, într-o bună zi, Brazilia, Rusia, India şi China se vor reuni în sfîrşit şi vor construi o platformă viabilă“. În iunie 2009, miniştrii de externe ai celor patru ţări s-au întîlnit pentru prima oară la Ekaterinburg, Rusia, pentru a transforma un acronim captivant într-o forţă politică internaţională.

BRIC deţine 2,8 trilioane USD sau 42% din rezervele mondiale de valută (deşi cea mai mare parte din sumă îi aparţine Chinei). Astfel, preşedintele rus Dmitri Medvedev a declarat la Ekaterinburg că „un sistem valutar global nu poate reuşi dacă instrumentele financiare utilizat