De vreo cateva zile tot vreau sa scriu despre controlul ANAF la Realitatea sau, mai bine zis, despre modul in care noi, presa, reflectam asta si scriem despre drepturile de autor.
Aducand asta in discutie s-a deschis cutia Pandorei. Toti jurnalistii sunt, sau au fost la un moment dat, platiti pe drepturi de autor, mare parte a salariului, pentru ca, de obicei, pe cartea de munca ti se pune minimum - uneori nici macar minimum pentru studii superioare.
Am lucrat in 3 trusturi pana acum, MediaPro - la inceputurile mele in presa, Sanoma Hearst si Realitatea Media, iar HotNews.ro e al patrulea loc de munca. Peste tot am fost platita pe drepturi de autor si figuram uneori pe firme despre care nici nu stiam ca exista. In fiecare an, cand primeam adeverintele de venit pentru a-mi completa fisa fiscala, constatam cu uimire pe ce firme primeam banii: pe una care edita reviste despre catei, pe una de sport, cand eu lucram la o revista de femei. Vremuri de demult... adica de vreo 11 ani, de cand am intrat eu in presa.
Ceea ce vreau eu sa spun acum este ca apare o inversunare a jurnalistilor contra jurnalisti care nu mi se pare justificata. Toate trusturile fac sau au facut "inginerii financiare", cum le zic eu, toti suntem platiti, in mare parte, pe drepturi de autor. Si preferam asta, pentru ca altfel am avea salarii mai mici, nu-i asa? Iar in privinta pensiei, nu-i asa ca majoritatea dintre noi avem pensii private? Si nici nu prea suntem in masura sa ne negociem alt gen de contracte, nu-i asa? Ma rog, majoritatea dintre noi. Si, in general, de la contabilitate sau personal cand ti se solicita sa semnezi o hartie ca esti trecut de pe o firma pe alta nici nu prea ti se dau explicatii lamuritoare (asta daca le ceri si nu semnezi "ca primarul", sau cum e expresia aia), ci ti se spune ca si colegii au semnat, ca nu inseamna nimic pana la urma si ti
