Nicolae Popescu merge pe jos şase kilometri pentru a le duce pensiile bătrânilor din Malarişca, o localitate izolată. Localnicii trăiesc din agricultură şi din creşterea animalelor pentru că banii de la stat nu le ajung nici măcar pentru a merge o dată pe lună la magazinul sătesc.
Bătrânii din Malarişca, „rupţi" de lume din cauza drumurilor proaste, sunt vizitaţi lunar de poştaşul din satul vecin, care merge şase kilometri pe jos pentru a le duce pensiile mici. Şoselele din zonă sunt într-o stare jalnică. Pentru a ajunge din Drobeta Turnu-Severin în satul Malarişca ai nevoie de răbdare şi de roţi bune.
GALERIE FOTO CU DRUMUL PARCURS DE POŞTAŞUL DIN SATUL MALARIŞCA
Mai citeşte şi:
Poşta Română va fi împărţită în unităţi operaţionale
Drumul îngust, lung de aproape 50 de kilometri, plin de pietriş şi gropi, poate fi parcurs în cel mai bun caz în două ore. Responsabil cu distribuirea pensiilor în satul Malarişca este poştaşul Nicolae Popescu din satul vecin, Gornenţi. Bărbatul are biroul situat chiar într-unul dintre dormitoarele casei.
„Aţi nimerit bine. Chiar astăzi vroiam să mă duc să le împart pensiile", spune poştaşul. Bărbatul pune cupoanele şi banii în geanta din piele veche de mai bine de 30 de ani, moştenită de la colegii mai vârstnici, îşi potriveşte şapca şi porneşte la drum.
Ca să ajungi din Gornenţi la Malarişca ai de mers pe jos şase kilometri pe un drum aflat într-o stare jalnică.
Trebuie să urci câteva dealuri, să traversezi un pârâu şi să ai grijă să nu te sfâşie câinii de la stâna din apropiere.
„Lucrez de un an la oficiul poştal din Gornenţi. M-am obişnuit cu drumul ăsta şi să ştiţi că-l străbat de mai multe ori pe lună pentru că mai sunt facturile la utilităţi şi corespondenţa pe care trebuie să le distribui", explică poştaşul.
Pensii foarte mic
