Dorinţa de a rămâne la putere îi va strânge pe parlamentarii ce susţin guvernul în jurul cabinetului Boc, deşi mulţi ar fi preferat să voteze împotriva măsurilor de austeritate, care le pun în pericol mandatele.

Dorinţa de a ajunge la putere în 2012, fructificând electoral criza economică din opoziţie, îi va ţine pe parlamentarii social-democrat şi liberali cu sufletul la gură până la anunţarea rezultatelor moţiunii de cenzură.

Moţiunea va cădea pentru că opoziţia nu vrea puterea în vremuri grele şi pentru că puterea nu vrea să renunţe la privilegii, atâtea câte mai sunt.

Nu soarta guvernului Boc este astăzi pusă în discuţie la dezbaterea pe marginea pachetului de măsuri de austeritate, ci calitatea oamenilor noştri politici. Uitându-ne prin politică nu prea se zăresc oamenii de stat, diferenţa între primii şi cei din urmă fiind aceea că politicienii se gândesc la următoarele alegeri, iar oamenii de stat la următoarele generaţii.

Criza, de orice natură ar fi ea, este conjunctura care-i poate scoate la suprafaţă, din masa indistinctă a politicienilor, pe oamenii de stat. Adică pe acei politicieni capabili de curaj, luciditate şi sacrificiu. Or, politicienii români continuă să ignore realitatea crizei economice, aceasta fiind pentru ei doar un prilej de răfuieli nesfârşite şi asurzitoare, o avanpremieră la marele spectacol electoral din 2012. Doar la momentul decontului electoral le este gândul.

PDL nu a dat niciun moment impresia că ar fi convins de necesitatea măsurilor de austeritate propuse de preşedintele Traian Băsescu, singurul care nu-şi mai bate capul cu sondajele şi voturile. Nici măcar Emil Boc, cel care ar fi fost obligat de propriile angajamente publice să le impună miniştrilor, încă din 2009, să-şi reducă cheltuielile. De fapt, cei mai mulţi demnitari PDL s-au comportat ca şi cum ar fi vorba desp