În mitologia populară, pământul se sprijină pe un picior de pământ, suficient de puternic cât să-i suporte greutatea. Se poate întâmpla însă ca, din neatenţie sau din răutate, acest echilibru să fie frânt, iar pământul să cadă în hăul de dedesubt. Iuda, o divinitate populară malefică, dar în acelaşi timp uşor neajutorată, a fost pedepsit să stea pe vecie la stâlpul pământului, pe care din când în când îi vine să-l zdruncine. Se spune că se opreşte fermecat doar atunci când aude copiii cântând colinde sau vede ouă roşii de Paşti. Poate din acest motiv gospodarii se grijesc nu numai să ţină toate sărbătorile aşa cum le-a fost dat, dar şi cinstesc cum se cuvine ziua de 19 iunie, atunci când este celebrat Sfântul Iuda.

RITUALURI... LA CÂMP

Oamenii merg la câmp şi lucrează doar până când se ridică soarele în vârful cerului, iar dacă sunt tocmiţi lucrători cu ziua, aceştia trebuie plătiţi doar cu mâncare şi băutură. În general se evită săparea gropilor (ca să nu fie întărâtat Iuda), iar vasul care scoate apa din fântână era spălat ritualic de trei ori. "Se ţine pentru paza câmpului, împotriva grindinei. Iuda este cel care stăpâneşte şi poartă furtunile pe unde voieşte şi sloboade piatra asupra semănăturilor." (T. Pamfile - "Sărbătorile la români").

SÂNZIENE CU TAINE

După doar câteva zile, în noaptea de 23 spre 24 iunie, oamenii cred că a sosit vremea minunilor. La miez de noapte încep a înflori sânzienele, iar copiii au grijă să găsească primele flori, alegând câte una pentru fiecare membru al familiei. După ce le aşază la poartă, cât mai sus că să nu ajungă nimeni prea uşor la ele, le lasă până a doua zi când le cercetează, descoperind care dintre ele s-a ofilit mai întâi, semn că acea persoană va avea parte de necazuri în viitorul apropiat. Fetele bune de măritat îşi fac coroniţe din sânziene şi dorm cu ele sub cap ca să-şi viseze alesul.